Istoric

Comuna a fost infiintata prin legea administrativa din 31 martie 1864, desfiintata in anul 1930, reinfiintata in anul 1932, desfiintata in anul 1968 (prin includerea in comuna Goicea), reinfiintata in anul 2004. A facut parte din plasile: Balta (1864 – 1908), Barca (1908 - 1930, 1932 – 1950) si din raioanele Gura Jiului (1950 - 1960), Bailesti (sub numele de Dunareni, intre 1960 - 1968). A fost constituita din satul Carna (1864 – 1908, 1965 – 1968, 2004), Carna, Plosca, Sapata (1908 - 1912), Carna si Sapata (1912 - 1950), Carna, Popoviceni si Sapata (1952 - 1968). In anul 1968 comuna Carna a fost desfiintata si inglobata in comuna Goicea. In anul 2004 Carna a devenit comuna de sine statatoare formata din satul Carna.

Satul Carna a fost locuit din cele mai vechi timpuri fiind o importanta asezare de-a lungul vremii. Pe teritoriul ce apartine ce apartine acestei localitati au fost facute mai multe descoperiri arheologice care stau la baza studiilor referitoare la perioada neolitica si epoca bronzului pe teritoriul tarii noastre, cunoscute sub numele de “Cultura Carna”.

Satul este atestat documentar la 1570 – 1571 printr-un hrisov dat de Alexandru Mircea Voievod prin care intareste dreptul de proprietate marelui clucer Stefan asupra satului Carna dat si satele Perisoru si Corlatelul.

In acest hrisov se arata printre altele: “Si iar sa fie cinstitului dregatorului dumnealui, jupanul Stefan clucer, satul Carna cu tot hotarul si cu balta ce se cheama Bondoc si Balta Popii si Bistriceanul, pana in apa Bistretului celui mare, pentru ca acest sat a fost mostenire a lui Petre Temanu si a cetasilor lui ce au venit insusi Petreman Spatarul si Titul armasul si Bara si feciorii lui Dan si feciorii lui Dinis si Crentenie, de s-au infratit si au inchinat tot satul Carna si cu baltile, cu hotarul cinstitului dregatorului Jupanului Stefan clucer de a lor bunavoie de naintea Domniei mele…”

De asemenea, Carnac a localitate este mentionata in harta stolnicului Constantin Cantacuzino din anul 1700, in harta lui Schwantz din anul 1723, in conscriptia Viromondiala, memoriile generalului Bauer in anul 1778, in harta lui Specht in anul 1790, in harta rusa in anul 1853.

Pe teritoriul comunei Carna s-a descoperit o necropola de incineratie in urna din epoca bronzului, unde monumentele contineau un vas urna insotit de vase adiacente acoperite de catre o structura care servea de capac.

In aceste morminte erau depuse si figurine feminine.

In anul 1871, in urma sapaturilor arheologice ce s-au facut, langa Pichetul de Graniceri, s-au gasit urmele unui castru roman de forma circulara.

Totodata, pe “Grindul Rostii”, arheologul C.S. Nicolaescu – Plopsor a semnalat prezenta a mai multor fragmente ceramic hallstattiene.

Satul Carna a fost sat de mosneni, sat boieresc si sat manastiresc.

Astfel, inainte de anul 1570, satul a apartinut mosnenilor iar incepand cu anul 1570 el a apartinut clucerului Stefan, asa cum s-a aratat mai inainte , rezultand din hrisovul dat de Alexandru Mircea Voievod.

Intr-un hrisov din 3 ianuarie 1583, Mihnea Turcitu Voievod a intarit marelui clucer Parvu proprietate asupra satului Carna, impreuna cu balta de aici.

La 16 februarie 1592, intr-un document emis de Stefan Surdu, acesta intareste Manastirii Cosuna, proprietatea asupra satului Carna si balta acestuia, impreuna cu satele Perisoru, Seaca si Cioroiasi, mentionandu-se ca satul Carna este domnie a lui Parvu logofat.

La 10 iunie 1594, intr-un document dat de Mihai Viteazul, acesta intareste manastirii Cosuna de langa Craiova satul Carna impreuna cu satele Perisor, Seaca, Ciutura si Stefan cu mori si tigani, toate aceste sate ramase dupa moartea lui Parvu, mare logofat.

In perioada 1597 – 1601, satul Carna a facut parte din satele lui Mihai Viteazul, ca apoi, dupa 1601 sa revina manastirii Cosuna.

In secolul XVIII, prin schimbul de mosii ce s-a facut intre manastiri, satul Carna a intrat in stapanirea manastirii Arnota, evidentiata in anul 1828, situatie ce se pastreaza pana in anul 1863, cand in urma secularizarii averilor manastiresti, mosia a intrat in stapanirea statului.

Cetatenii din satul Carna au devenit proprietari de pamanturi prin reformele agrare ce au avut loc intre anii 1864 – 1945.

Astfel, prin reforma agrara din 1864 facuta de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza si primul sau ministru Mihail Kogalniceanu, au fost improprietariti 250 de locuitori din Carna iar prin legea din 1879 inca 40 de insuratei.

Dupa primul razboi mondial prin reforma agrara din anul 1921, au fost improprietariti 164 locuitori cu 373 Ha, iar prin reforma agraradin 1945 un numar de 117 locuitori din comuna Carna.

Principala ocupatie a locuitorilor a fost si este agricultura precum si pescuitul, avand in vedere accesul lor la balta Carnii.

In anul 1828 efectivele de animale erau de 128 boi, 163 vaci, 54 cai, 59 bivoli, 610 oi (in anul 1838 numarul acestora era de 2471), 9 stupi.

Potrivit recensamantului din anul 1892, suprafata satului Carna era de 5850 pogoane, prin care 2550 pogoane erau terenuri arabile, 500 pogoane cu fanete, 300 pogoane islaz, 200 pogoane fiind lac de peste si teren nisipos, 500 pogoane de padure de salcie in punctual numit Zatoane. In acelasi an, efectivele de animale erau de circa 300 de vite cornute si 20 oi.

In anul 1912, in comuna este o banca populara, o obste de arendare, o moara pe benzina, o cariera de piatra cunoscuta sub numele de “Petrimanul”, un conac de mosie, 4 carciumi, o scoala mixta care functiona din anul 1863, local de primarie, o biserica cu hramul “Sfintii Voievozi”, construita inainte de 1845, post de jandarmi, post telefonic, birou de perceptie fiscala.

Comuna fiind, intre anii 1864 – 2004, deci timp de 140 de ani, Carna a fost independenta 102 ani, intrucat in anii 1930 – 1932 a apartinut de comuna Macesu de Sus iar in perioada 1968 – 2004 a fost inglobata in comuna Goicea.

Ca urmare a cooperativizarii agriculturii, in anul 1952 in comuna Carna a luat fiinta prima intovarasire iar in anul 1958 s-a format cooperative Agricola de productie, doi ani mai tarziu intreaga localitate fiind cooperativizata.

In noul sistem, agricultura a fost organizata pe ferme de productie cerealiere, plante tehnice, viticole precum si ferme zootehnice de vaci de lapte, pasari de carne si crescatorie de proci.

Cooperativa Agricola de productie este deservita, pana in anul 1990 de catre o sectie de mecanizare, dotata cu tractoare, masini si utilaje agricole.

In ceea ce priveste evolutia demografica a localitatii Carna, aceasta este specifica asezarilor din zonele de campie “eminamente agricole”.

In anul 1872 in comuna Carna erau 1383 locuitori iar douazeci mai tarziu, in 1892 erau 1470 locuitori din care 734 barbati si 736 femei, locuind in 322 de case facute din pamant batut.

Peste alti douazeci de ani, in anul 1912 populatia era formata din 2248 locuitori din care 1103 barbati si 1145 femei, formand 468 gospodarii si locuind in 453 case. In anul 1930, erau 4587 locuitori care formau 914 gospodarii si locuind in 913 cladiri, in anul 1954 erau 4086 locuitori, in anul 1960 erau 4166 locuitori, iar in anul 1966 un numar de 4506 locuitori.

Cetatenii din comuna Carna au participat la evenimentele importante din ultimele doua secole.

Astfel, locuitorii carneni au participat la Revolutia din 1848; au depus juramantul pe Constitutia adoptata la Izlaz si au trimis doi voluntari in tabara generalului Gheorghe Magheru.

In anul 1877, in timpul Razboiului pentru Independenta Romaniei, in comuna Carna se aflau doua companii ale Batalionului 3 Vanatori.

In luna decembrie 1877, un numar de 11 muncitori cu mijloacele lor proprii, au efectuat 87 zile de transport pentru armata, iar in luna ianuarie 1878, le-a dat pentru armata 22 baniti de orz si 62000 de kg de fan. De asemenea, in luna ianuarie si martie 1878 un numar de 74 locuitori au efectuat pentru armata romana 286 zile de transport cu utilajele.

O parte din cetatenii satului au participat la Rascoala din 1907 impotriva arendasilor si proprietarilor din localitate.

Prin participarea la Razboiul de Reintregire din 1916 – 1918 au dat tribut de sange, avand 53 de morti si 6 disparuti iar in cel de-al Doilea Razboi Mondial din 1941 – 1945 au avut 29 de morti.